Vizibil pe Orice Model de Telefon Optimizat pt tablete

Fondat in 2007

Sfat Psihopedagog

Balaurii din sertare

Era odată o fetiţă care avea foarte multe sertare în camera ei. Toate sertarele erau încuiate şi fetiţa nu le descuia deloc. Fetiţa purta cu ea multe, multe chei, fiecare potrivindu-se câte unui sertar din camera ei. Ţinea toate aceste chei la ea numai ca să fie sigură că nimeni nu-i va deschide vreun sertar. Prietenii o tot întrebau despre sertare, dar ea nu dorea să vorbească despre asta, aşa că tot schimba subiectul. Fetiţa nu era deloc de acord să vorbească despre sertarele încuiate. În plus era foarte atentă ca absolut nimeni să nu se apropie de cheile ei. Pentru că îi era atât de frică, sertarele rămâneau mereu încuiate.

Dar să vedeţi ce s-a întâmplat. Fetiţa s-a împrietenit cu un băieţel pe care 1-a întâlnit. Erau foarte buni prieteni, aşa că fetiţa

îl ascul­ta cu multă atenţie ce-i spunea. Într-o zi băieţelul a întrebat-o:

"Pentru ce porţi după tine toate cheile astea peste tot unde te duci?"

Fetiţa şi-a lăsat capul în jos zicând:

"Toate astea sunt cheile de la sertarele din camera mea pe care nu am voie să le descui".

"Spune-mi când te-ai uitat ultima oară în sertare?" a continuat să întrebe băiatul.

" Oh, au trecut de atunci câţiva ani" a răspuns fata.

Băiatul era foarte mirat: "Dar pentru ce?"

La început fetiţei i se părea că nu poate avea mare încredere în băieţel, dar mai apoi s-a hotărât să-i spună:

"Pentru că în aceste sertare sunt nişte balauri. Îmi este foarte frică de ei. Dacă-i las să iasă, ar năvăli în camera mea peste tot şi mi-ar putea face rău. Dacă balaurii vor ieşi de acolo, n-o să mai ştiu cum să mă scap de ei."

"Dar tu de unde eşti aşa de sigură că acolo sunt balauri? Parcă spuneai că n-ai mai deschis sertarele de mulţi ani..." s-a interesat băieţelul.

"Pur şi simplu ştiu că sunt acolo. Sunt absolut sigură" a făcut fetiţa uitându-se în jos la smocul său de chei, pe care le strângea acum în mână, mai puternic decât niciodată.

De la această discuţie, băiatul a început să o bată la cap iar şi iar, îndemnând-o să deschidă sertarele. A ajuns chiar să-i promită că atunci când le va deschide el va sta chiar lângă ea, să o sprijine la nevoie. Fetiţa s-a lăsat convinsă până la urmă, aşa că au intrat amândoi în cameră. S-au dus la primul sertar şi, cu mare grijă, fetiţa a băgat cheia în broască. De frică, mai întâi a tras adânc aer în piept, şi-a luat inima în dinţi, a răsucit cheiţa şi ...FIE CE-O FI!!! A închis ochii imediat pentru că nu dorea deloc să vadă balaurul. Numai; că în acelaşi timp , era şi un pic cam curioasă să-i arunce o privire. Când colo, în sertar era doar un biet ursuleţ de catifea. La prima privire, tocmai pe el îl luase fetiţa drept balaur!

Cu prietenul lângă ea, fetiţa a căpătat curaj şi s-a apucat să deschidă rând pe rând şi alte sertare. De câteva ori la prima privire fetiţei i se părea că vede în ele balauri. Dar, când se uita mai atent, vedea că se înşe­lase. Până la urmă, cu ajutorul prietenului ei a reuşit să deschidă toate sertarele şi s-a convins că în niciunul nu se găsea nici un balaur. De-a dreptul uşurată, fetiţa a aruncat toate cheile pentru că s-a hotărât să nu mai încuie sertarele acelea, pentru că în ele nu erau balauri. Fetiţa i-a fost recunoscătoare prietenului ei şi i-a cumpărat de ziua lui un cadou, pentru că o ajutase să descopere că nu sunt balauri totdeauna acolo unde ne închipuim că există.

(material ales de psiholog-psihoterapeut, Alexandru Laura Roxana)